5. ”Cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta ca bine să-ți fie ție și să trăiești ani muți pe pământ.”
Cinstirea părinților este o datorie venită din strămoși, o obligațiune primordială, dacă doriți, pentru că de aici pornește adevărata fericire omenească.
Și dacă a venit vorba despre părinți să ascultăm atent cum ne adresăm lor. Or, cin copilărie am învățat că ei sunt ”mata”(dumneata, adică). Astăzi nici la sate nu mai auzi această adresare, pentru că TU a intrat, obraznic, în gura tuturor ca o normă, ca un semn AL RELAȚIILOR EGALE între membrii unei familii. Iar de aici și libertatea cu care sunt ”educați” unii copii, pardon, majoritatea copiilor.
Era în acest ”mata” un fel de ierarhizare valorică a vârstelor, a experienței, a statutului social. Era în el gura noastră închisă în fața tatălui sau a mamei, era un fel de frunte plecată în fața prezenței lor, era un nod în gât în fața unei decizii luate de ei, care nu tocmai corespundea cu a noastră.
Acest TU este un semn al egalității despre care vorbeam mai sus. El, dacă vreți, este un semn alarmant al unor ruturi catastrofale dintre tradiții și valori.
Nu mă încumet acum să fac școală nici părinților, nici copiilor.or, fiecare e liber să aleagă cum și ce vor fi mai departe. Mai important e să evalum cât de bine vom trăi și câți de mulți ani ne sunt sorociți.
Cinstirea părinților este o datorie venită din strămoși, o obligațiune primordială, dacă doriți, pentru că de aici pornește adevărata fericire omenească.
Și dacă a venit vorba despre părinți să ascultăm atent cum ne adresăm lor. Or, cin copilărie am învățat că ei sunt ”mata”(dumneata, adică). Astăzi nici la sate nu mai auzi această adresare, pentru că TU a intrat, obraznic, în gura tuturor ca o normă, ca un semn AL RELAȚIILOR EGALE între membrii unei familii. Iar de aici și libertatea cu care sunt ”educați” unii copii, pardon, majoritatea copiilor.
Era în acest ”mata” un fel de ierarhizare valorică a vârstelor, a experienței, a statutului social. Era în el gura noastră închisă în fața tatălui sau a mamei, era un fel de frunte plecată în fața prezenței lor, era un nod în gât în fața unei decizii luate de ei, care nu tocmai corespundea cu a noastră.
Acest TU este un semn al egalității despre care vorbeam mai sus. El, dacă vreți, este un semn alarmant al unor ruturi catastrofale dintre tradiții și valori.
Nu mă încumet acum să fac școală nici părinților, nici copiilor.or, fiecare e liber să aleagă cum și ce vor fi mai departe. Mai important e să evalum cât de bine vom trăi și câți de mulți ani ne sunt sorociți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu